1/25/2012 01:01:00 PM | Autor: Victor Cojocaru | Cercetare fundamentala
Cercetatorii de la Colegiul King (Marea Britanie) impreuna cu cei de la Universitatea Lund (Suedia) au facut o descoperire asteptata de zeci de ani de catre lumea medicala: elucidarea mecanismului de actiune a paracetamolului (acetaminofen). Acest eveniment deschide drumul catre obtinerea de noi medicamente impotriva durerii cu eficacitatea crescuta si toxicitate scazuta in raport cu paracetamolul.
Descoperit la sfarsitul secolului al XIX-lea, paracetamolul a fost comercializat ca analgezic incepand cu anii 1950, insa mecanismul sau de actiune a fost necunoscut pana nu demult. In prezent, el este unul dintre cele mai utilizate si cunoscute medicamente analgezice-antipiretice si principalul ingredient din preparatele farmaceutice destinate racelii si gripei. Spre deosebire de majoritatea analgezicelor-antiinflamatoare, paracetamolul nu actioneaza asupra enzimei ciclooxigenaza (COX), responsabila de sinteza prostaglandinelor din organism, inclusiv a celor inflamatorii. Desi in general prezinta o siguranta a utilizarii in randul tuturor categoriilor de pacienti, paracetamolul administrat in doze mari (> 4 g pe zi) si timp indelungat (> 5 zile consecutive) conduce la leziuni hepatice cu evolutie spre insuficienta hepatica acuta. Responsabil de hepatotoxicitatea paracetamolului se face un metabolit al acestuia – NAPQI (N-acetil-p-benzochinonimina) – care epuizeaza rezervele de glutation (antioxidantul natural al ficatului). Se intelege astfel de ce este de dorit sinteza de noi compusi cu mecanism de actiune asemanator cu al paracetamolului, dar cu o toxicitate mai scazuta.
Oamenii de stiinta au identificat o proteina – TRPA1 (transient receptor potential channel) – un canal ionic aflat la suprafata celulelor nervoase si care, odata activat, impiedica propagarea impulsului nervos al durerii catre centrii senzoriali talamici. Receptorul TRPA1 a fost asociat cu reactiile de sensibilitate a organismului la stimulii iritanti din mediu (ceapa, boabe de la mustar, ardeiul iute etc.). Mutatii la nivelul genei care codifica TRPA1 au fost corelate cu sindromul algic ereditar episodic.
Pentru a demonstra legatura dintre paracetamol si proteina TRPA1, cercetatorii au utilizat testul “suprafetei incalzite” prin care s-a urmarit masurarea numarului de secunde pana cand un soarece pus pe aceasta suprafata isi retrage labele. Atunci cand soarecilor li s-a administrat paracetamol, pragul de percepere a durerii a fost mai mare, soarecii rezistand o perioada mai lunga de timp pe suprafata incalzita. Apoi, prin interventia geneticii, au fost creati soareci care nu prezinta TRPA1 la nivelul celulelor nervoase. S-a demonstrat ca paracetamolul administrat in acest caz nu induce un efect analgezic asupra soarecilor pusi pe suprafata incalzita, de unde concluzia ca proteina TRPA1 este indispensabila pentru efectul analgezic al paracetamolului.
Insa, nu paracetamolul in sine mediaza interactiunea cu receptorul TRPA1, ci metabolitul sau NAPQI rezultat in urma degradarii paracetamolului in organism. Studii ulterioare au aratat ca si alti compusi, asemanatori cu NAPQI, prezinta actiune asupra TRPA1, fara insa a manifesta efectele hepatotoxice ale acestuia. Acest studiu valideaza TRPA1 ca noua tinta farmacologica pentru alinarea durerii si promite obtinerea de noi compusi analgezici in viitorul apropiat.
Sursa: King's College London
0 comments:
Trimiteţi un comentariu